10 minute

Articolul

” Ieri in jurul orei 16.00 trei persoane inarmate au incercat sa jefuiasca La Banque Populaire de pe Rue Mazarin din Paris. Delicventii au fost ucisi in schimbul de focuri iscat intre ei si un echipaj al politiei aflat intamplator in zona. In schimbul de focuri au mai fost ucise doua persoane si una a fost ranita. Vom reveni in editia de maine cu amanunte.”

Paznicul

Deschisese ochii inainte ca ceasul desteptator sa taraie cu stridenta lui suparatoare. Dupa atatia ani de trezire la aceasi ora capatase un reflex. Nu stia de ce mai punea ceasul sa sune. Poate pentru ca astfel dormea mai linistit avand siguranta ca se va trezi la timp. Cu miscari domoale se indrepta spre baie. Se studie indelung in oglinda. “Ai imbatranit, tinere! “. Programul de dimineata nu dura mult si era ca un ritual. Ii placea sa se ingrijeasca.

Uniforma il aranja. Chiar si acum, tanar pensionar, nu avea pic de tesut adipos. Inca mai mergea la sala. Firma la care se angajase a fost convinsa de la primul interviu ca este facut pentru postul scos la concurs. Cand esti o viata foarte activ nu poti pur si simplu sa incepi sa te plimbi prin parc.

Isi lua pachetul facut de cu seara si pleca spre serviciu. In statia de autobuz, cufundat in ganduri, isi arunca o privire spre grupul pestrit care astepta in statie. Nu putu sa nu remarce grupul de Emokids. “Asta-i viitorul Frantei? Cercei, par tuns parca cu foarfeca de gradinarit, vopsiti, tatuati; vai de steaua voastra si de batranetile noastre!”.

In autobuz se asezase langa o superba doamna . Nu avea mai mult de 35 de ani. Foarte eleganta si cocheta. “Ai imbatranit, tinere!” isi zambi singur.

Ajuns la munca astepta doar cinci minute pana sa se deschida banca. Galant ca intotdeauna nu a scapat ocazia sa complimenteze ambele colege de munca. Casierita in special i se parea de o frumusete aristocratica. Si “ofitera” de credite era frumoasa, dar era mai degraba de o frumusete clasica, comuna.

De pe la 15.00, ca de obicei, devenea nerabdator. Incepea sa se uite mai des la ceasul mare de perete. 15.30. “Inca o ora si gata!”.

” Sa plec in concediu la tara sau sa plec si eu intr-o statiune? Adevarul ca nu prea am calatorit in tinerete. Poate ar fi timpul sa imi odihnesc ciolanele intr-o locatie placuta. Banii nu sunt o problema in sfarsit.”

Deodata in banca se aude un “nimeni nu misca”. “Cine are chef de glume?” isi zice usor iritat. Dar nu e gluma. Trei indivizi cu cagule pe fata agita pistoale in aer si racnesc. Unul din ei isi pierde cumpatul si trage un foc in abdomenul unui tanar care nu parea ca are mai mult de 20 de ani. “Trebuie sa fac ceva. Pot s-o fac.”. Scoate pistolul si ocheste in raufacatorul criminal. Fara sa clipeasca trage un foc precis direct intre ochii jefuitorului. Timpul pare suspendat. Dureaza o vesnicie pana cel impuscat se prabuseste. Simte o intepatura in piept. Cade. Intuneric. “Nu am auzit nici o bubuitura! Nu se poate sa fie…”

***

O clienta

Pasii ei grabiti o duceau ca pe ceva strain de parca ar fi avut vointa proprie. Nu sunt dacat cativa pasi pana la bancomatul de pe colt. O doare capul ingrozitor. Mai scoata o pastila si o inghite. Are nevoie de ele. Stie ca viata care se plamadeste in ea are de suferit, dar in curand va face ce nu credea ca va fi instare: va ucide o fiinta nenascuta. Stie ca bietul fat nu are nici o vina, insa nu poate permite ca rodul unei iubiri interzise sa apara pe lume. E doar vina ei si ea va purta pacatul greu in suflet.

“Asa-mi trebuie daca nu ascult de ratiune si gandesc cu inima. Ce a fost in mintea mea? Stiam ca are doi copii. Stiam ca nu-si va parasi familia. Stiam ca nici macar nu poate fi vazut cu mine dat fiind faptul ca ocupa o functie publica care presupune o conduita morala ireprosabila. Nenorocitul. Cand venea noaptea si-i indeplineam toate dorintele eram buna! Eram buna cand mi-am deschis picioarele pentru placerea lui bolnava. A stiut sa ma amageasca. Ce om minunat parea. Ce atent si iubitor. Trebuia sa-mi fi dat seama ca ceva nu e bine cand am aflat prima oara ca ma minte. Scuzele lui patetice ca sotia nu-l mai iubeste, ca viata lui e un sir de insatisfactii, ca ma iubeste, nu ar fi trebuit sa ma inmoaie. Acum platesc scump. Prea scump.“

Ajunge la bancomat. Defect. “Merde. Viata de rahat! “ Are nevoie de bani pentru doctor asa ca intra in banca si se aseaza la coada la casierie. Sunt doar doi tineri in fata ei. Unu-i zambeste larg si o pofteste in locul lui. galant, dar nu are chef de copii excitati. Refuza aruncandu-i o privire superioara.

-Nimeni nu misca! se aude de undeva din spate. Isi arunca privirea pe ceasul mare de perete. 16.00.”Doamne, doar asta nu! Am programare la 16.30”.

Restul o depaseste. Zambaretul de mai devreme incearca sa scoata o arma. Unul dintre atacatori il impusca. Atacatorul este impuscat de paznic. Paznicul cade secerat de focu celui care parea seful atacatorilor.

-Mai vrea cineva! racneste seful scos din minti impuscand in tavan. Toti se culca la pamant ingroziti.

- Unde este directorul? racneste acelasi atacator.

Dintr-un birou apare si un ochelarist timid.

-Deschide seiful!

-Il deschid doar sa nu mai faceti rau nimanui.

-Adica asa? racneste seful lovind cu manerul pistolului pe sarmana casierita care cade fara suflare. Deschide ca-ti zbor creierii.

- Sefu’, nu-mi place deloc! Nu asa ziceai ca o sa se intample se vaita al treilea atacator devenind din ce in ce mai agitat.

Nici nu termina vorba si in banca au si patruns doi politisti care fara sa ezite i-au ciuruit cu foc precis. Isi arunca privirea pe ceasul mare de perete. 16:10. A durat putin. Se bucura ea egoist. Fara sa ezite s-a strecurat afara. Nu poate intarzia. Va gasi alt bancomat in drum. Trebuie sa ucida si ea pe cineva.

***

Abdul

Mana atingea metalul rece. Liniste. De mai bine de cinci minute nimeni nu mai zisese ceva. Totul fusese stabilit. Adrenalina ii facea corpul sa fie trecut de fiori.

Nu ar fi trebuit sa se lase tarat in asta. Si mai ales nu trebuia sa-l lase pe Jeremie sa faca o asa mare prostie. Totusi e bine ca este aici sa aiba grija de el. De altfel e singurul motiv pentru care sta in fata bancii fiind pe cale sa faca o prostie mai mare dacat aceea cand a plecat din Alger in speranta ca va gasi o viata mai buna.

Jeremie. Si acum, privindu-l, nu poate sa nu scoata un oftat. Prin cate nu au trecut alaturi. Doar ei stiu cate zile de foame si frig au indurat. Nimeni nu se uita la doi venetici, unul algerian si celalalt camerunez. Soarta i l-a scos in cale pentru ca altfel ar fi clacat. A gasit un sprijin in el atunci cand avea mai mare nevoie. Era cel mai atent iubit pe care l-a avut. A fost dragoste la prima vedere. Sentimentele au aparut, intr-adevar, mai tarziu, dar el a stiut din prima clipa ca sunt facuti unul pentru altul. Noptile erau minunate. In bratele lui se simtea in siguranta, simtea ca nimic nu poate sa-l afecteze. Pielea lui neagra in contrast cu pielea sa oferea o imagine de care nu putea sa se mai sature. Au fost prea dese situatiile in care au trebuit sa lupte cu prejudecatile celor din jur. Insa cu multa daruire au trecut peste toate.

Acum insa trebuie sa se concentreze pe ceea ce vor sa realizeze: banii sa nu mai fie niciodata o problema.

Patrund in banca. Seful lor racneste, se agita. Ca intr-un film ieftin zareste cum un client scoate o arma si, privindu-l in ochi, se pregateste sa-l trimita in lumea celor drepti. Insa Jeremie, odata in plus are grija de el. Fara sa ezite il doboara pe clientul prea curajos. Insa neputincios priveste cum iubitul lui cade secerat de paznicul care s-a trezit din uluiala initiala. Gata. Nimic nu mai conteaza. L-a pierdut pe Jeremie, el nu mai are chef de viata. Lucrurile au scapat de sub control.

- Sefu’, nu-mi place deloc! Nu asa ziceai ca o sa se intample, se vaita el devenind din ce in ce mai agitat.

Nici nu a bagat de seama cum au intrat politistii. Focuri de arma. O durere groaznica in piept, dar nu indeajuns de puternica sa acopere durerea din inima lui cauzata de pierdere. Intuneric.